Cum să forjați piesele forjate din oțel inoxidabil?

1. Pregătirea Billetului: Primul Pas al Vieții și al Morții
Decojirea suprafeței: țaglele din oțel inoxidabil trebuie să fie bine măcinate pentru a îndepărta depunerile și fisurile - o cantitate mică de rugină înseamnă uzură după forjare.
Preîncălzire și dezumidificare: Creșteți încet temperatura de la 200-400°C pentru a elimina hidrogenul și pentru a preveni fisurarea prin fragilizarea hidrogenului în oțelul înalt aliat.

2. Controlul încălzirii: Arta de a merge pe frânghie
Creștere pas cu pas a temperaturii:
Creșteți încet temperatura sub 650°C (pentru a preveni fisurarea prin stres termic).
Creșteți rapid temperatura peste 800°C (pentru a scurta timpul de expunere la temperaturi ridicate).
Regula de fier a controlului precis al temperaturii:
Oțel inoxidabil austenitic (de exemplu, 304): Nu rămâneți niciodată în intervalul 500-850°C mai mult de 15 minute (în caz contrar, rezistența la coroziune se prăbușește).
Oțel inoxidabil martensitic (de exemplu, 420): Opriți imediat cuptorul dacă temperatura depășește 1100°C (supraîncălzirea îl va face inutil).
Indicați temperatura observând culoarea flăcării:
Galben strălucitor (aproximativ 1100°C) → Forjarea poate începe. Roșu închis (<900°C) → Nu mai ciocăni pentru a-ți salva viața!

3. Operație de forjare: rapidă, precisă și nemiloasă
Lovitură cu un ciocan greu:
Oțelul înalt aliat are o conductivitate termică slabă → Suprafața se răcește rapid; miezul trebuie să fie străpuns în trei lovituri.
Deformare >20% per lovitură (pentru a preveni extinderea fisurilor de suprafață spre interior).
Evitați zonele de fisurare:
Oprirea temperaturii de forjare: oțel austenitic ≥850°C, oțel martensitic ≥950°C (forjarea sub această temperatură se va crăpa inevitabil).
Bateți ușor și lustruiți colțurile (zone cu risc ridicat pentru concentrarea stresului).

4. Răcire: un câmp de luptă periculos
Oțel inoxidabil martensitic (de exemplu, 420/440):
Puneți imediat oțelul într-o groapă de răcire lentă (îngropată în nisip fierbinte/pâslă de azbest) după forjare → Răcire prea rapidă = crăpare!
Se răcește sub 300°C, apoi se răcește cu aer. Oțel inoxidabil austenitic (cum ar fi 304/316):
Călirea cu apă pentru răcire rapidă (sărirea zonei de precipitare a carburilor de 500-800°C) → Menținerea rezistenței la coroziune!
Oțel inoxidabil duplex (cum ar fi 2205):
Răcirea cu aer la temperatura camerei → Evitați cu strictețe stingerea apei (pentru a preveni fisurarea prin transformarea de fază).

5. Tratament termic: Cuvântul final despre performanță
Oțel austenitic:
Tratamentul soluției: Călirea cu apă la 1100°C → Dizolvă carburile, obținând rezistență maximă la coroziune.
Oțel martensitic:
Recoacere și înmuiere: Răcire lentă la 850°C → Facilitează prelucrarea.
Călire la călire: Călire cu ulei la 1000°C revenire la 200-300°C → Duritate HRC 50, ceea ce îl face o unealtă foarte rezistentă la uzură.

6. Tehnici de operațiuni speciale
Prevenirea epuizării cromului la suprafață:
Trecerea argonului/azotului prin cuptorul de încălzire → Prevenirea formării calcarului (oxidare = pierdere de crom = scădere a rezistenței la coroziune). Cheia forjarilor mari:
Tehnica de ciocanare „Două ușoare, una grea”: În primul rând, ciocanați ușor pentru a slăbi miezul, apoi ciocanați din greu pentru a-l modela (pentru a preveni topirea și crăparea miezului).
Tabuuri de reparare a sudurii:
Defectele de forjare nu trebuie sudate direct! Acestea trebuie curățate, reîncălzite și apoi forjate pentru a închide golul (reparare sudare = ochi corodat).